Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere.
De asemenea, se caracterizeaza prin componenta cu care, in general , este identificata paranoia in limbajul comun: neincredere in ceilalti, suspiciune.
Paranoicul are tendinta de a persevera in propriile judecati si convingeri, fara nici o intentie de a verifica valabilitatea lor.
Ceea ce elimina paranoicul - dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret - sunt nuantele, ambiguitatile, evolutia in timpul sentimentelor, ideilor si interesele celorlalti. Pentru el, lucrurile sunt ori albe, ori negre - mai precis, negre! - si asa raman.
